Și ce departe sunt de tine,
Am coborât trei trepte și-un infern,
Tot căutând o punte să ne țină
De-am rătăcit în labirintul unui ghem.
Și ce departe plec cu orice vorbă
Pe care o văd întinsă pe podea,
Mă trec fiorii când mă scurg pe o scoarță roză
A unei răni de zid din mucava.
Și ce departe mă trimiți citindu-ți chipul
Ce-ascunde-ngăduinţă și dispreț,
Și nu pricepi de unde-i anotimpul
Ce strânge între noi doar ploaie și-ngheț.
Și ce departe sunt deși-ți zâmbesc cuminte
Din amintiri și poze fără zimți,
Tu te prefaci că-mi ești aproape, în cuvinte,
Eu mă prefac că nu știu că mă minți.
Și ce departe cred că voi mai fi,
Îți las doar ție verbul a iubi!
