Nu-mi place să rămân la sfat
In locuri unde nu-s dorită,
Sunt om cu totul demodat
Când este vorba de risipă;

Risipa timpului, e clar,
Ca despre el e vorba-n frază,
Mai bine în lume sa dispar,
Să-mi caut ca reper o rază

De soare. Şi mi-e de ajuns,
Caci in el este Dumnezeu,
Și tainele de nepătruns
Din felul tău, în felul meu.

”-Doamne, la tine azi sosesc,
Spunea deunăzi o pildă,
Vreo cinci atei! Ce să le zic?
-Că nu exist. Și-or s-o înghită!”

Nu cred decât ce simt, cumva,
Ca bate-n mine cu putere,
De nu e și părerea ta,
Nu spun decat la revedere.

Nu voi convinge, nu mă lupt,
Nu sunt deloc revoluționara,
Vreau însă acuma să îmi duc
Nepotrivirile la bară

Să judece un tribunal
Unul banal, dar potrivit,
Să dea verdictul cel final,
Să fii iar liber, nu mințit.

Și-ncet sa te asezi la drum,
Cu cine vrei, chiar de veți tace,
Spre locul unde te simti bun:
Vei ști ca esti și te vei place