Nu-mi pierd diminețile la ruletă.

Le-am jucat, demult, la un poker pe dezbrăcate;

Ele mi-au cerut, tribut, cămașa de noapte,

Eu nu le-am oferit decât papucii

Și-un salut adormit, de dinainte de cafea.

Cu o mână proastă, însă, le-am pierdut pe toate

Deși tu, dintr-o cacealma oarecare, te-ai ales

Cu multă recuzită, dar mai ales cu dimineți buluc.

Ce-ai să faci cu ele?

Nu-s prea multe?

Îmi spui că le-ai picta în stropi de vin roșu

Și în zâmbete dăruite pe fugă

Dar că le-ai abandona, pe toate,

Pentru o noapte cu lună plină,

Nu înainte de a așeza între ele o tablă de șah.

Ce șmecherie!

De parcă n-ai ști că mă faci șah mat

Din trei mutări și două priviri dulci-amare!

Amândoi suntem toropiți de timp într-o arsură insomniacă,

Plutim între dimineti și nopți violete

Cerșind clipe cu miros de cafea.

Doar cămașa de noapte încă ne ține legați între vis și realitate

Nu, nu mai joc nimic cu tine.

Prefer să-mi dai tu, câte o dimineață

Și-un ibric nou. Neapărat de cupru

Să fierb niște zaț și s-amestec niște vorbe de aprilie

Dintr-un bazar cu obsesii noi, cu gust de tine și de..ciocolata.

De ce râzi? De dumicatul meu de pâine cu sare și ulei de măsline?

Sau de părul meu ciufulit?

Lasă, nu-mi spune! Mai bine așteaptă să vină noaptea,

Insomniaci ne stă mai bine!