Cobor pe linia vieții

Și mă trezesc suspendată pe un gând.

E subțire, prea subțire,

Ca un fir căruia nu i se vede capătul.

Nu mai fac niciun pas,

Nu mai trimit nicio undă de visare.

Ramân agățată de un cuvânt,

Altul decât cel așteptat.

E totuși un cuvânt și parcă nu mai imi e teamă.

Astept salvatorii, mai bine,

Dar devin stire de interes național

Într-o dramă care nu exista.

Imi pierd echilibru

Si cad inainte să aflu

Că misiunea oamenilor de bine

A fost indeplinită cu succes.

Cum o fi sa te ridici inainte sa cazi?

Nici acum nu știu;

Stiu doar sa ma impiedic de amănunte

Sau sa raman suspendata

In margini de lume

De cuvant,

De idee.

Sunt la știri,

Dar nu intereseaza pe nimeni,

E doar o altă cădere nereușită..