Eu ştiu, acum, că inima îmi poartă,

cuminte, mii şi mii de gânduri,

ce vor să zboare libere-n înalturi,

dar cad şi rup cadenţe sau sparg rânduri;

adun mirată doar un pumn de fapte,

din revoluţia de-o şchioapă ce se zbate,

în sufletu-mi bătrân ca o răscruce

si-adorm visând cuvântul care curge,

ce ar putea să schimbe lumea toată,

dintr-o dată.

 

A îngheţat, cam tainic, timpul straniu,

din amintiri uitate-n gări cam goale,

fără decor şi fără de peroane,

cu călatori în mine dinspre tine,

cu sufletul pribeag şi geamantan de nuc

pe care soarta l-a plimbat cam mult

şi-acum aș vrea să-l uit

în halta visurilor care par abis,

căci viața e-un tumult, nu doar un vis,

de neatins.

 

 

 

Însă tot urc, chiar dacă rătăciri

mă păcălesc, lăsându-mi doar un fir

de care trag să-mi cos un semn de os

și chiar de n-am primit nimic,

eu multumesc frumos

că m-au ținut puterile în mers,

iar rostul lumii are înțeles,

căci m-a purtat spre vremuri cu-al iubirii scut

..şi-am renăscut