*************************

Vezi tu, inimă plăpândă, ce te ascunzi, blând, în emoții,
‘nfometată de lumina cerului ce ne-a unit,
tu îmi știi pe dinafară și bătăile, și sorții
Ce s-au prins în cartea vieții, într-un ochi de zbor menit

Să îmi tulbure privirea din căpruiul ființei mele,
Să-mi amestece, în taine, solz de gând îngemănat,
Iar în lapte dulce proaspăt să ajungă să îmi spele
Nopți furate din uitare, zile-nveșmântate-n alb.

Vezi tu, inima sărată, jumătate sunt fugară,
De când lumea mă alungă pe un fir de busuioc,
Mă întreb de ce în mine vin iubirile ca-n gară
Și de ce alerg întruna când de fapt eu nu mă întorc,

Nu mă uit pe geamul lunii, nici pe-a cerului cărare,
Nu-mi întorc pașii frățește pe al ceții înțeles,
Nu-mi fardez chipul cu galben, nici măcar într-o-ncercare
Să devin, pentru o clipă, fata dintr-un soare imens.

Vezi tu, inimă păzită de o minte încâlcită,
Sub o vrajă surâzândă „în migdale de cuvânt”,
Pe o pânză de păianjen mă vreau astăzi adormită,
Să se rupă, brusc, magia, și de acum să nu mai fug,

Să rămân Seherezadă, cu povestea în poveste
Tighelită-n primăvara toamnei fără de contur,
Să-ți dau mir și să te bucuri, să îmi dai cumva de veste
Că mi-e viața rostuită pe un fluture din drum.

Și să zbor, cu zboru-n ochiuri de adânc prescris pe vânt!

Inimă să fii cu mine, inimă să-ți fiu râzând!