Încep articolul spunând, din start, că sunt o norocoasă chiar și în ceea ce privește blogul meu cu care am o relație de du-te vino destul de confuză, pentru că nu fac parte dintre bloggerii care scriu des și după un grafic de ei știut. Eu mă simt aici ca un musafir răsfățat, dar care are drepturi depline, lăsând cuvintele să se așeze în povești, versuri și ce mai vor ele. Dacă eu nu sunt constantă, însă, cei din echipa Gazduire Enterprise, o firmă românească ce oferă servicii de web hosting la prețuri decente, fac acest loc să fie funcționabil și sunt prezenți non-stop în ceea ce privește partea tehnică, asigurându-mi o gazduire web de calitate.
telefon contact:+4 0757 543 548
Sunt genul de om care se lasă greu convins de ceva, chiar dacă e mai mult decât evident că acel lucru îi poate fi util. Mereu îmi pun gândurile să se bată între ele și nu totdeauna câștigă cel bun. Nici scrisul meu nu a scăpat de asta. Mă simțeam tare bine cu titulatura de „scriitor de facebook” până când oameni de bine mi-au sugerat să-mi adun scrierile într-un loc sigur numit blog. Mda, pentru cei care au deja un astfel de loc povestea mea e banală și plicticoasă. Mie îmi părea că toți știu ce e de făcut, mai puțin eu. Să fi aflat atunci de termeni gen gazduire web cred că mi-ar fi creat o mare dilemă. Adică, să găzduiască ce? Eu aveam, pe atunci, un blog făcut pe blogspot, iar după un an am trecut pe wordpress. Totul era făcut de mine, fiecare lucru aflat cu greu, după încercări de tot felul. Dacă aș fi știut, atunci, de gazduire wordpress, oferită de cei de la Gazduire Enterprise aș fi câștigat mult mai multă autoritate. Așa am experimentat ciudățenii. În ambele cazuri, denumirile pe care le-am oferit linkurilor mele erau de-a dreptul amuzante – într-unul eram „damadecaro” iar în alta „înșiră-te mărgăritare by adrianatîrnoveanu. wordpress.com”. Ultimul a intrat la știri amuzante chiar, la „știați că” rubrică ce o are Chinezu pe blogul său. Atunci am realizat că e musai să fac ceva.
De ce să fi întrebat eu, înainte de asta, în dreapta și în stânga, ce e mai bine pentru mine? Nu. Am găsit cele două platforme la liber și m-am înregimentat frumușel, crezând că totul e suficient pentru a-ți așeza cuvintele. Ei bine, nu e. Sau ar fi. Numai că nu eu ar trebui să mă ocup de partea tehnică. Nu ar trebui să-mi fac griji de ce nu se încarcă blogul corect sau de ce nu reușesc oamenii să mi-l acceseze de pe orice dispozitiv ar face-o. Grija mea ar fi să scriu și atât. Doar că nu poți trăi într-o bulă perfectă și mereu ai nevoie de alții care să te ajute să devii vizibil și să fii în siguranță.
Eu am reușit, având norocul ca, în sfârșit, începând cu iunie 2016, să am domeniu propriu, cu numele meu, și să nu mai mă gândesc la nimic. Ei au făcut totul. M-au ajutat să-mi cumpăr domeniul, mi-au făcut transferul gratuit, mi-au mutat conținutul de pe wordpress aici și m-au ajutat cu fiecare problemă închipuită sau nu, căci vă asigur că au răbdare cu fiecare lucru pe care nu-l înțelegi pe deplin. Am de fapt, două domenii, unul pe ro și altul pe com, dar cum abia de mă mișc pe cel de aici, nu mă mai risipesc cu exemplele.
Astfel, e bine de știut că transferul, configurarea, consultanta si certificatul SSL sunt gratuite! Că au pachete atractive, în funcție de ceea ce vă doriți pentru blogul vostru și că sunt dedicați sută la sută într-o colaborare perfectă. Eu nu-mi mai fac griji pentru tot ceea ce înseamnă siguranța blogului. Indiferent dacă aveți un domeniu sau un subdomeniu veți fi ajutat și asta într-un mod extrem de rapid.
Daca achiziționezi un pachet simplu, de exemplu, vei beneficia de certificat SSL si IP dedicat, trafic de calitate necontorizat, acces la Cpanel si Softaculous, backup zilnic cu retenție 33 zile, Antivirus, Antispam, Anti-Malware, Anti-DDoS, Memcache, Memcached, Uptime garantat: 99,99 %. Bineînțeles că pachetele de servicii diferă, dar aici bănuiesc că, intrând în contact cu cei de la Gazduire Enterprise, vă vor asigura cea mai bună alegere.
Eu habar n-am, în continuare, de ce anume trebuie făcut ca un blog să aibă mai multă autoritate. Poate doar să scrii și să-i lași pe alții să se ocupe de casa ta, iar tu să te simți, exact cum spuneam, ca un musafir care face doar ceea ce-i place, de curățenie și detalii ocupându-se cei care pun pasiune în acest lucru.
Da, recomand să nu treceți prin ceea ce am trecut eu. Dacă vreți să vă faceți un blog, alegeți de la început ceea ce e potrivit și calitativ. Fiți, din start, blog-avion cu reacție și alegeti firma care nu poartă doar un nume sugestiv ci devine parte din voi, știind ceea ce aveți nevoie, sută la sută, non-stop.
Înainte să vă plângeți de ceva să vă gândiți că poate acel lucru ar fi mană cerească pentru altcineva. Știu, e un gând răzleț, care nu se cere analizat profund, dar e primul care mi-a venit in minte când am auzit ca trebuie să scriu despre calculatoare, puteri HyperX și buclucul pe care-l poți avea când subapreciezi tehnologia. Bine, primul după cel cu socrul meu, pe când vorbea cu IT-istul neamului nostru, nepotul de la Baia Mare, care, cu intonația locului, îi raspunde la întrebarea de curtoazie, cam așa:
„-Ce să fac, nea Nelu, mă chinui cu un PC și nu îi dau de capăt, s-o făcut negru di tăt!
-Pai ce, mă, ce are pisicu’, te zgârâie rău sau cum? Și ce dacă e negru, doar nu ești superstițios?”
Trec să dezvolt primul gând, până nu devin superstițioasă doar când aud de ecran negru la calculator. Aveam, la cabinetul stomatologic unde lucram, un PC care ne dădea tare de furcă. Nu o dată mă adusese pe culmi de disperare, texte pierdute, date nesalvate, fișiere rătăcite, lucruri care ziceai că te duc pe lună, într-o zonă nebuloasă rău. Am crezut, atunci, că sunt incapabilă, că nu pricep eu ce trebuie să fac, că nu-s rapidă să dau „save file”, că știu de un fișier, dar că nu-i fișierul. Nu-mi imaginam, o clipă, că nu doar eu eram de vină. Îmi doream un laptop, crezând că doar acela e răspunsul. Iar când am pierdut toată munca de îndosariere, am plâns trei zile repetând: „Eu n-am făcut nimic, n-am făcut nimic, jur că n-am făcut nimic..rău!” În clasa a treia de eram și nu mă simțeam mai pedepsită.
Însă, când băiețelul unui pacient mi-a zis ca el de ziua lui vrea o minge, că atâta pot mami și tati să-i cumpere, și că dacă vin și verișorii lui la o felie de tort, el va fi fericit, mi s-a strâns inima. Când mi-a mărturisit că un calculator l-ar face să descopere lumea, am știut că îl luăm de pe birou și i-l dăruim, fără să stăm pe gânduri. Aveam să descopăr că, alt pacient, vecini între ei, a venit cu un cadou și îi instalase nu știu ce SDD performant, achiziționat printr-un magazin online SSD, care făcuse din hârbulețul nostru o veritabilă comoară. Așa am aflat despre viteze și, atunci, mi s-a spus că nu sunt singura „nepricepută” de pe lume, că nu doar să instalezi un program e necesar ci, dacă te respecți, afli cum îți protejezi munca și cum îi dai putere HyperX, chiar dacă esti un „home user”. Când m-a luat cu termeni, m-a pierdut și am uitat tot.
Timpul a trecut și eu am ajuns să am acasă un internet café în miniatură. Laptop, tabletă, laptop kaput, PC, cam tot ce e necesar să arăți că ești blogger… în devenire. Numai că eu rămăsesem aceeași. Adică încăpățânată, demodată, fără răbdare și când ceva nu funcționa bine, acolo unde trebuia să-mi fac treaba, dădeam vina pe internet și viteză. Nuuuu, să mă gândesc eu că e ceva cu laptopul? Că are nevoie de îmbunătățiri? Că aș putea să nu mai îmi smulg părul din cap când pierd un text întreg, scris NU în cea mai bună dispoziție? Ah, nu! Asta-i pentru alții, nu pentru mine. Doar când am pierdut filmarea cu tata, singura amintire „live” care îmi rămăsese de la el și cu el, am cam început să-mi pun întrebări. Dar nu pe față, în minte, pentru că mi-era frică de răspunsuri.
M-am ofuscat toată când băiatul prietenei mele, dornic de jocuri ultra-mega-formidabile, gamer prin interacțiuni stelare cu alți participanți virtuali, a decretat că aici e casa dinozaurilor, că HDD -ul e depășit și că SSD -urile ar fi soluția.
Credeți că l-am ascultat? Nuuu! Bătea copilul câmpii. Vorbea extraterestra, chestii-socoteli. Păi, ce nu merge? Nu apăs eu bine pe butonul de la laptop? Nu deschid ferestre și scriu texte? Ce, pisici, mai am nevoie de cuvinte în chineză veche care să-mi perturbe zen-ul? Uitasem cum am plâns o zi întreagă când îmi dispăruse tot fișierul cu cartea pe când trebuia sa o trimit la editură, din motiv de albăstreală pe ecran și venit niște litere multe în vizită, apoi o fâșâială și mortus. Habemus laptop cu hard disk kaput, pus la vedere să-mi amintesc ce vremuri faine trăiesc acum. Sau credeam că trăiesc, căci, în egoismul meu princiar, nu-l mai observam și pe bărbatu’ meu care făcea rugăciuni și mătănii să poată să transfere date și nu știu ce filmulețe care îl ajutau într-o campanie umanitară, și mă mulțumeam să cred că e ….depășit de vreme. Oricum el are ajutoare de soi, în zoo internet cafe-ul nostru, poate primește ceva putere HyperX și de la rotweillerița noastră:
Sunt Alma și până și eu am aflat de SSD, de MediaDOT și de HyperX.
–Depășit de vreme că așa vrei tu!, zice, tot, băiatul bucluc. Investește și vei vedea că fugi cu informația ca Aladin și covorul. Eu nici nu mă ating de un calculator care nu are SSD instalat. Pierzi timp. Și cine v-a spus vouă că SSD -urile sunt doar pentru calculatoare? La laptop e și mai tare, părerea mea, că devin jucării sigure și rapide. Ah, și se întoarce „deșteptul” către mine, nu mai vorbim că ție ți-ar face bine și la protecție, că uite așa ai rămas fără tabletă. Vrei s-o pățești și cu laptopul? De rezistență la șocuri și fiabilitate ai auzit? Astea nu au componente mobile..
–Măi copile, eu pricep, dar tot nu știu ce zici, de abia știu ce e ala hard disk, de zice Vali calculatoristul că l-am ars atunci când am pierdut datele cărții mele, deci mie dacă-mi spui că se învârte sau se rostogolește, că se vede sau se ghicește, e totuna. Punem pariu, pe ce vrei tu că, dacă întreb toți cititorii mei de blog, nu îmi va răspunde nimeni corect? Ce e ăla SSD?
-Păi, îți răspund eu!
-Dar ce, tu mă citești?
–Câteodată, dar nu vrei să îți spun? Solid State Drive – unitate de stocare compactă, adică nu există niciun disc acolo, clar? Zic, atât, merge de 10 ori mai repede ca un HDD. M-am molipsit de la voi-IN-STAN-TA-NEU- transferi date și informații. Adică modernul, cum sunt usb -urile, bate vechiul, adică cd -urile, asta doar ca să pricepi ce zic, vezi cum traduci informația. Hai, că de placă de bază și unde se pot așeza sau agăța, în funcție de ce dinozauri au toți pe acasă, nu mai spun nimic, că te uiți la mine ca la Moș Crăciun, dar prin aceste componente melcul tău devine panteră. Poate așa se duc toți la MediaDot, sfatul meu, adică un magazin online, de calculatoare, jocuri PC și componente calculatoare și vă uitați după promoții SSD Kingstom! Veți avea, astfel, calculatoare la puterea HyperX, adică așa cum e și firesc și cum au toți profesioniștii; și nu mai plângi că nu poți stoca informații, fotografii, texte, filmulețe, aplicații și ce mai știi tu!
–De exemplu, aș alege SSD Kingstom Savage pentru voi, așa aș fi sigur că aveți ce trebuie și eu mă pot juca și aici. Așa,… stau și-ți povestesc. Uite te ajut eu, transferăm toate fișierele de pe HHD pe SSD prin Disk Utility. Pe laptop e simplu de instalat, e plug and play. Bănuiesc că ai Windows 8.1 instalat, așa că trebuie să ții apăsat pe ...
Cine îl mai asculta, oricum îi turuia gura, despre sata 2 și sata 3, despre viteza de transferare INSTANTANEE a datelor, că nu mai îmi consumă bateria, că nu are niciun motoraș, că are greutate mică, că e convenabil, adică vezi, Doamne, mai era atent și la bănuții noștri, și că a văzut el, pe un clip, pe unii ce aveau studio muzical iar computerul lor mergea cu viteza luminii, și tot SSD -ul era miracolul, căci ăia chiar au ce stoca. A continuat cu date tehnice, de pe site, și, surprinzător, e singurul care m-a făcut să înțeleg, în sfârșit, ce e cu viteza asta de stocare, transferare, descărcare și tot ce mă poate face HyperX, și de ce ar trebui să îl achiziționăm.
–Ah, si zice el, deștept așa, nici nu te mai aude „nea Mihai” când dai drumul laptopului, că totul devine silențios, nu ca huruiala ta, iar dacă tot nu te conving spune-i mamei să nu mă mai aducă la voi, căci e plictisitor, deși mie îmi place că faci, acum, poveste cu mine și le voi spune celor de la școală să intre să citească ce încurcătură ai făcut cu tot ce ți-am zis eu. Dar dacă vei câștiga ..să-mi dai mie căștile pentru că le merit, da?
–Hai mă, micuțule, lasă vorba și dă click aici pe MediaDOT.ro, să achițitionăm și noi minunile tehnologiilor moderne, iar data viitoare vezi ce nu-ți mai convine prin casă că ne pui la cheltuială!, îi închide gura bărbatul meu, care nu-și mai încăpea în piele de bucurie că în sfârșit va avea, și el, viteză la transferare de date, informații și că nu trebuie să cumpere, periodic, tehnologie nouă, decât sub formă de lucruri ajutătoare.
Dar ce șansă am fi avut noi să aflăm asta de unii singuri? Niciuna. Vă asigur.
Cu acest articol am aflat și eu cum stau cu tehnica prin cei de la MediaDOT.ro și HyperX, așa că l-am înscris în proba cu nr 12 din Superblog Spring 2016.
