Trimit un gând de nicăieri,Din lumi pierdute fără vină,Călcate doar de trubaduriDe pietre, şi de lună plină.Acolo merg cu al meu alaiDe vise calde, răsfăţate….,Le dau coniac, le dau şi ceaiBuzelor mele însetate.Sau ce credeai, că doar în visMă plimb alene prin lumi blânde?Şi ca nu pot, nu vreau, nu ştiuSă mai colind cu tălpi rănite?De atâta mers,de atâta drum,Să nu pot bea deloc nectarul?E doar coniac, sau poate ceai,E pe probate…cu paharul.Vrei?Nu te mira că te invitIn pagini simple ..ca la bar,Se-ntâmplă să ne mai citimPrin aburi dulci, fără habarCa îmi poti fi companion,In strâmtele-mi însingurări,Si, poate, c-un pahar cu vinSa dai cuvintelor mirăriSi sens, căci…Uneori, pe tava viețiiPunem și vorbe și-un pahar:Poate nu bem cu toți poeții,Dar vom gusta din al lor har.