Sunt o precupeaţă
ce vând vorbe
şi cuvinte
obosite;
vând vocale alintate,
şi consoane hâhâite,
parole goale,
adulmecate,
şi-un  predicat
cam afumat.

Nu iau nimic pe ele,
se pare,
Stau pe tarabă înşirate
şi aşteaptă
un cumpărător predispus
spre chilipiruri,
care, precis, ar înhăţa
măcar un subiect
desuet,
al meu, al tău sau al cuiva
nevrând să-l lase,
abandonat;

gândindu-se la  o preluare
firească, dar ușor cosmetizată,
parfumată,
(doar era predestinat
spre succes.)

ridicându-l la rang de știre

măreață, cu roșu pe față.

Prelung se uitau unii,
timid treceau alţii,
până timpul
s-a prelins
şi-a nins…

Cuvintele şi-au pierdut rostul.
Prelegerea era neconvingătoare,
seacă, bolnavă, fără căldură  în ea,
cu un mesaj
predominant
în gri.

Le-am scuturat,
le-am aşezat,
pieptănat, aromat,
şi-am pus un pic de haz,
ce era precursor al râsului
hohotit,
şficuit.

De cei serioși am fugit

Iar despre ziare și cancan

Rabdare nu am.

Pe loc, am prins
doi amatori.

Şi pentru că gândul
precede fapta,
mi-am dat seama că
îmi vor lua toată marfa,
şi-am renunţat:

Nu vând nimic
din ce-i  al meu!

Ideea  este   simplă,
de tot:
dacă nu  pui şi un pic
de    umor
amator
cuvintele vor fi fade
în  substanţă,
oricât de aranjate
vor fi
la  suprafaţă.

Însă cum nimic nu e vesel mereu,

Mai am și povești de un leu

Haide, …doi

Bănuți? Vai de noi!

De ce să ne vindem ușor?

Vreau lei  păzitori!

Să știe oricare ar lua,

la liber de pe taraba mea,

ca orice ar face cu ele

mie îmi sunt regi, îmi sunt lei

dătători de idei.

Nu vând nimic.

Dar ofer, uneori,

Bucurii la minut,

De vedeți …vreun cuvânt

Înșirat

Dintr-un gând, ce vă place,

Nu uitați să plătiți:

Revenind să citiți!

Mulțumesc tuturor celor care se plimbă prin cuvintele mele, deși ar putea-o face în alte părți mai lucitoare!