Azi, duminica-mi notează,

În carnetul ei de bal,

C-ar fi vrut să se sfârșească

Februarie-n calendar,

Dar că luni si-a luat tot dreptul

Si a dat-o la o parte,

Caci asa e cu bisectul,

Unui an, o raritate!

S-a făcut, deci, că nu vede

Și-a văzut de treaba ei,

Adunând la liturghie

Si bărbați, dar și femei,

Le-a trimis o rază caldă

Si de soare, și de dor,

Să se plimbe toti odată

-nainte de mărțișor.

 

Cu copii, cătei sau singuri,

Toți adulmecă văzduhul,

Fericiti și-aproape siguri

Că nu-i simt iar iernii duhul.

Cred că vine primăvara!,

Strigau toti fără de glas,

Ne priveam cu înțelesuri

Si strambam, pe rand, din nas,

La vreun semn cu al iernii stresuri.

 

Asta nu e poezie,

Nici ca vers și nici ca ritm,

E o simplă bucurie

Nu-i al primăverii imn.

Două luni duse pe copcă,

Din ăst an ce abia incepuse,

Parc-as lua un gât de vodcă

Să uit vorbele-mi nespuse

Care plang clipe și semne

Ce trec repede, pe grabă,

Chiar de pimăvară este,

Simt, cumva, că-i prea degrabă;

Ne adunăm iar ghioceii,

Martisoare și zambile,

Vom zâmbi precum copiii

Și-om uita acele zile,

Ce se-nvârt pe a vieții roată,

Care par că se adună,

Dar, de fapt, ni se  scurtează

Drumul de aici….spre lună.

 

Ma iertati, eu vă aștept

Marti, cu mărtisor in piept

Si cu primăveri in ochi

Sa ne fie de deochi!