Eu mă cuprind cu palma într-un amurg de gând,

mi-e inima pisică care își toarce visul,

în albul prins pe margini de clipe care ning,

cuvintele oftează-n tăceri ce poartă abisul 

….toamnei.

 

A lumii stea îmi strigă anotimpul stins

în neștiuturi, necuprinsa înrudire,

desprind din ea, încet, un roșu nepromis

și îl rotesc pe inelar  ca-ntr-o zidire,

..cu toamna

 

Pe buze am dulcețuri ce alină,

în clipe care plâng căderi și amare urme,

îmi conturez o hartă-n a mea vină,

redesenându-și pașii dintr-un timp  cu nume,

de-o toamnă.

 

A toamnei sunt predestinată preumblare,

aramă caldă scursă-n galben rost,

a așteptare mi-e  anotimpul ce rămâne, 

al cerului vărsare într-un…    strop 

de toamnă,

 

…de frunză, de inimă, în inimă.

Doar pentru mine.